Dupa o plimbare de cateva ore bune cu trenul, adica un pic spre 600 de km, m-am vazut ajuns si in Cordoba, orasel pitoresc cu o populatie similara cu a Brasovului. Aici m-am lovit pentru prima data de arhitectura maura, maurii conducand si facandu-si de cap in zona timp de 800 de ani, de prin secolul 8 si pana pe la sfarsitului secoului al 15-lea, cand au fost in sfarsti alungati de spanioli.
Zona istorica a orasului este destul de extinsa, aleile inguste, arhitectura orientala si obiectivele turistice putand tine turistul ocupat pentru 1-2 zile. Pe langa cladirile si casele specifice, definite prin mozaicuri si curti interioare aproape nelipsita arhitecturii maure, nu trebuie ratata imensa catedrala-moscheie, o adevarata bijuterie arhitecturala si o particica din istoria bogata a Spaniei. Ca si pont, daca va treziti devreme, puteti vizita gratuit catedrala putand intra fara sa platiti, intre ora 8 si 9 dimineata.
Fotografiile le puteti viziona accesand urmatorul link:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10223359659953564&type=3
Granada
Usor, usor a venit si timpul Granadei. Aici planificarile au fost mai detaliate, avand in vedere vecinatatea muntilor Sierra Nevada, pe care mi-am propus sa ii explorez un pic.
Ca si obiective turistice, pe langa partea veche a orasului, ce seamana mai mult cu stradutele orientale ale Marocului, Granada mai pastreaza si un zid lung, unduitor, cocotat pe dealurile inconjuratoare si care margineste o parte a orasului. Spre acest zid se deplaseaza turistul, dar si localnicul pentru a avea parte de un apus romantic, devenind un loc de pelerinaj clasic la ceas de seara.
Un alt aspect interesant este dat de zecile de shaormerii ce impanzesc orasul, aceastea contribuind din plin la atmosfera orientala, lasand impresia ca te afli mai mult in orient decat in occident.
Una din atractiile principale ale orasului este reprezentata de Palatul Alhambra, considerat cel mai bine pastrat monumet cu arhitectura islamica din Europa. Vizitarea acestuia se face in sezon, datorita cererii mari, in general doar cu programare prealabila, in lipsa acesteia ramanand posibilitatea de a vizita doar curtea exterioara. In mod clar, daca nu ati mai vizitat ceva similar, merita, dar daca ati avut sansa de a vedea macar unul din grandioasele palate aflat in Rajastan(India), Alhambra incepe sa isi piarda din atractivitate. Oricum ar fi, imprejurimile merita vizitate, putand avea o perspectiva faina asupra palatului si a orasului.
Sierra Nevada
Pentru explorarea muntilor Sierra Nevada am planificat trei drumetii, doua de cate o zi fiecare si una de trei zile, cu inoptare la unul din refugiile montane existente in masiv.
Acesti munti , ca de altfel cam tot sudul Spaniei, sunt caracterizati de o clima arida si o vegetatie specifica acesteia. Exista zone impadurite, in general concentrate de-a lungul vailor pe care se gasesc si cateva parauri, din care drumetul se poate adapa la nevoie.
Prima dumetie a constat in parcurgerea unui traseu cu pornire din Satul „Beas de Granada” aflat la 20 km de oras. Aici se poate ajunge foarte usor, in aproximativ 40 de minute cu ajutorul unui autobuz ce leaga Granada de satul in cauza. De aici se reface traseul pe jos, pana in centrul Granadei, urmand culmea pe o poteca ce a fost folosita in vechime(si inca mai este), de catre pastorii de capre. De-a lungul acestui drumeag ce serpuieste printre culturile de maslini, se poate admira imaginea magnifica a lantului muntos Sierra Nevada, iar norocosii, daca se nimeresc in perioada potrivita, se pot delecta cu migdale si smochine ce se intalnesc din loc in loc, special parca puse acolo pentru iubitorii de natura.
Pe 11 octombrie a sosit timpul si celei de a doua drumetii si cea mai lunga. Aceasta a constat in traseul ce porneste din satul Guejar Sierra, urmareste raul Genil si se continua cu escaladarea varfului Mulhacen (cel mai inalt din Sierra Nevada 3285m), trecand pe langa lacul glaciar „Laguna de Mosca”. Nestiind situatia din teren, nu mi-am propus nimic deosebit, ci doar sa petrec cateva zile in natura, inoptand la unul din refugiile existente de-a lungul traseului. Am avut norocul ca padurea sa ma intovarasasca si sa ma protejeze de soarele arzator pana cand am ajuns la refugiul Aceral aflat pe la 1700 de metri. Aici am stabilit cartierul general, fiind intovarasit si vizitat doar de caprele salbatice si de o vulpe curioasa. Oarecum odihnit, dupa ce m-am perpelit toata noaptea pe patul de scanduri, fara un izopren care sa imi protejeze oasele, dis de dimineata, am impachetat in rucsacul cel mic cateva articole esentiale si am plecat spre varf. Cu ochii in stanga, colo la o caprioara, dincolo la un porc mistret, in partea cealalta la caprele salbatice, m-am vazut dupa 5 ore ajuns pe varf. Aici am fost oarecaum surprins sa intalnesc un numar destul de mare de drumeti in ciuda faptului ca nu am intalnit pe nimeni pe traseu, acestia abordand probabil o alta varianta de traseu mai prietenoasa. Revenirea la cartierul general am facut-o tot in singuratate, coborarea necesitand doar trei ore. Ziua de intoarcere la civilizatie s-a facut la pas relax, profitand de murele intalnite la tot pasul, de smochine, nuci si de castanele comestibile pe care le-am cules in vederea ospatului de seara.
Fotografiile le puteti vizualiza accesand urmatorul link:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10223386803712141&type=3
14 oct a fost ziua alocata celei de a treia drumetii, denumita „Los Cahorros de Monachil”, Monachil venind de la numele paraului de-a lungul si in jurul caruia se desfasoara traseul. Gradul de dificultate este scazut, fara diferente mari de altitudine si consta in strabaterea firului apei cu intoarcere optionala, pe unul din versantii ce bordeaza valea. Fiind vioi si fara bagaj, am profitat de vremea exceptionala si am luat la picior ambii versanti, strabatand valea in amonte si in aval si infruptandu-ma ca de obicei din smochinele intalnite pe drum.
Fotografiile le puteti vizualiza accesand urmatorul link:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10223388621357581&type=3
Un an de poveste in jurul lumii 