Nuku Hiva – Marquises (mai 2021)

7 mai – la ora 08:30, cu steagul galben, de carantină arborat la catarg, am ancorat în golful Taiohae, langa principalul orașul din insula. Aici am dat peste alte 40 de bărcuțe dintre care câteva, că și noi cu steagul galben fluturând in bătaie vântului, semn că nu au primit unda verde sa intre pe insula. In urma discuțiilor cu aceștia am aflat că echipa de testare vine odată pe săptămână, iar rezultatul poate dura încă o săptămână de la recoltare.
După 40 de zile in pustiu, aceste vești ne-au cam pus capac, mai ales că am ajuns într-o zi de vineri. Unele dintre bărci așteptau deja de o săptămana rezultatele și implicit permisiunea de a pune piciorul pe pământ.
Contactând agentul pe nume Kevin ce s-a ocupat de obținerea acordului de intrare în Polinezia Franceza, am fost înștiințati că, fiind doar doi în barca, iar traversarea durând suficient de mult, noi nu avem nevoie de test covid și nici de carantină, iar jandarmii ne vor verifica actele doar peste trei zile, aducă luni, iar până atunci putem face ce vrem.
Astfel, având liber, am pus în cel mai scurt timp dinghiul la apa și am purces la țărm. In cei patru ani de când am fost ultima oară pe aici am constatat că lucrurile au cam rămas neschimbate.
Aceeași atmosferă calmă, oameni relaxați și grăsuți – urmare a sedentarismului și lipsei opțiunilor de mișcare.
Majoritatea oamenilor din insulă se depistează cu scuterul, bicicleta in cazul tinerilor sau cu mașina- majoritatea fiind 4×4.

Noutatea cea mare a fost că au tras cablu de fibra optica in insula, vitezele fiind acum decente fata de viteza melcului turbat existenta in urma cu 4 ani.
Cu toate acestea, cartela cu 10gb internet valabili 30 de zile a rămas tot 80 de dolari așa că mă bazez pe wifi-ul gratuit oferit de terasa-restaurant din port. Aceștia nu oferă alcool deoarece nu au licență, dar mâncarea este grozava și au un suc natural de pomelo extraordinar.
Ca și prețuri, o farfurie imensa cu mâncare- fie că este friptura de vita, pui, cu orez, cartofi prăjiți, salata, peste cu lapte de cocos, prețul este același – 1000 de franci, adică echivalentul a 10 dolari, sucul de pomelo fiind 3 dolari.
Având în vedere locația, preturile sunt chiar acceptabile, cu excepția berii, care în locațiile cu licență costa 7 dolari sticla.

Astăzi am o avut o discuție cu căpitanul și se pare că dorește să continue către noua Zeelanda fara a opri în alte insule, asta însemnând să ajungă acolo în timpul iernii. Cum pentru mine varianta nefiind deloc viabila, luând în considerare frigul și faptul că odată ajuns ar trebui și să găsesc ceva de lucru până trece iarna, am decis că este mai bine, considerând desfășurarea evenimentelor și relația cu căpitanul de până acum, sa părăsesc barca in Tahiti și să încerc să găsesc alte opțiuni -eventual o barca care va explora zona sau care dorește să continue drumul spre Asia.
Întoarcerea cu avionul nu prea este viabilă deoarece cele mai ieftine bilete se învârt în jurul a 1000 de euro.

Lipsa de vitamine începând să se facă simțită și nedorind să atentez la merele căpitanului , duminică 9 mai am alocat-o explorării zonei în căutare de exemplare zemoase. După 5 ore de hoinăreală am reușit să strâng 28 fructe de mango, 6 pomelo, un kilogram de lime, doua guava și câteva fructe stea. Trei mango și două bucăți de pomelo au fost devorate la fata locului , restul fiind încărcate pe barca și urmând a fi consumate in timpul drumului spre Tahiti.
In insula, mango, pomelo și lime cresc peste tot, pe lângă casele oamenilor și de-a lungul drumurilor și drumeagurilor. Atitudinea localnicilor fata de ele este similară cam cu a noastră atunci când întâlnim corcodușe. Parca ma doare sufletul când văd cum mango și pomelo sunt lăsate să cadă și sunt mancate de furnici, găini și alte zburătoare.

Pe zece mai, după deplasarea la „Gendarmerie” și finalizarea formalitățile de intrare în Polinezia, căpitanul hotărăște să părăsim insula după numai trei zile, in ciuda avertismentele de mare agitata, astfel încât, la ora 14:00, după realimentarea cu combustibil și fixarea canistrelor pe punte, am ridicat ancora cu direcția Tahiti, având în plan o mica oprire in atolul Fakarawa.