Călător în vremea covidului 2021

Călător în vremea covidului 2021

După un an distopic in care mai toate planurile subsemnatului(de cariera, călătorie și în general existențiale), au fost date peste cap de către magnifica pandemie, neintrezarindu-se in viitorul apropiat o revenire la o situație cat de cat normala, mi-am propus să evadez. Călătoritul pe uscat find supus hazardului măsurilor “antipandemie”, am rămas cu alternativa călătoritului pe mare.
După nenumărate încercări, discuții și planificări date peste cap, s-a ivit ocazia de a mă alătura unei bărci cu numele Taratoo, aflată în Panama, al cărui proprietar italian pe nume Fabio dorește să facă pentru a treia oara înconjurul lumii cu un ketch de aluminiu cu lungimea de 19.5m, făcut pentru explorări in urma cu peste 30 de ani.
Din descrierea bărcii și a intențiilor am concluzionat că aceasta este gata de plecare așteptând doar echipajul – in total 7 persoane, cheltuielile odată ajuns pe barca fiind suportate integral de proprietar. Fara să mai pierd vremea, odată ce am convenit data sosirii, mi-am suit fundul in avion cu destinația Panama City. La aeroport am fost preluat de către Fabio, un bătrânel cu venerabila vârstă de 83 ani. Cu aceasta ocazie a sosit și prima surpriza(pe lângă vârstă), faptul că el și soția sunt rezidenți și locuiesc in Panama de aproximativ 15 ani, iar barca este parcata în marina Shelter bay, pe partea Atlantica in zona orașului Colon. Peste noapte mi s-a aranjat sa înnoptez in oras urmând ca în dimineața următoare să mergem la Barca. Seara am fost invitat la o pizza autentică ocazie cu care am făcut cunoștință cu soția venerabilului si am aflat că aceasta nu intenționează să ia parte la călătorie, iar echipajul va fi alcătuit în teorie din 3-4 domnisoare, doi masculi și venerabilul. Chiar daca acesta din urmă a făcut deja două călătorii în jurul lumii, vârsta înaintată, vederea slăbită și tremurul mâinilor nu îmi da multa încredere, mai ales că fetele selectate până acum au experiența limitată în ale navigatului, condiția principală a căpitanului fiind ca acestea sa fie slăbuțe și tinerele. Mai in gluma, mai in serios se gândește să aducă un cantar pe barca, ca nu cumva Dsoarele sa ia în greutate
Vineri, 11 martie la ora 10 am sosit la barca unde Nico, o nemțoaică in vârstă de 35 de ani ce sosise cu doua zile înaintea mea aștepta cu nerăbdare noii colegi. După prezentările de rigoare și o gustare la restaurantul Marinei, căpitanul s-a întors în Panama city, lăsându-ne o lista lunga cu probleme de rezolvat.
La o scurta analiza a problemelor, am constatat că barca nu este nici pe departe pregătită de călătorie, că aceasta nu a mai fost verificata amănunțit de ceva vreme și că nu a fost mutată din marina de mai mult de un an.
Următoarea zi, cu inima strânsă și bănuiala că am băutut drumul până aici degeaba, am făcut o tura de barca mai și am constatat următoarele:

• Dinghiul de la stat neprotejat in soare s-a degradat in așa hal încât se dezumfla in maxim o ora.
• Pe punte, elementele de aluminiu aveau puncte avansate de coroziune, la fel și unele elemente de inox, o treime din blocatoare erau stricate, scotele, fungile (pe scurt frânghiile), erau negre de mucegai, cusăturile velei foc se dezintegrau la o simpla apăsare cu unghia, o parte din scripeți erau înțepeniți, iar trapele și chepengurile nu se închideau cum trebuie, garniturile vechi cauzând infiltrații in câteva locuri chiar și la o banala ploaie. La cele de mai sus se mai poate adăuga și barca de salvare cu termenul de expirare depășit ce trebuia înlocuită.
• La interior lucrurile păreau că stau in pic mai bine, spațiul generos oferind o atmosfera primitoare pentru trei-patru persoane. Părerea a fost de scurtă durată după ce am constatat că două din cele trei toalete aveau scurgeri la pompa manuala, filtrele acestora erau montate invers, sistemul electric mergea doar pe jumătate, echipamentele de navigație trebuiau înlocuite, unii senzori nu mai funcționau si toate sculele prezentau un grad mai mare sau mai mic de coroziune.

Partea pozitivă(era și așa ceva), era reprezentată de stocul de alimente de buna calitate, multe sticle de vin, bere, sucuri și alte produse bahice.

După trei zile, proprietarul a revenit ocazie cu care i-am prezentat situația,
Atitudinea acestuia, lipsa disponibilității de a investi în verificarea și reparațiile esențiale m-au făcut să concluzionez că va fi imposibil că barca sa fie adusă într-o stare acceptabila pentru o călătorie de lunga durata in cele 30 zile cât ne mai desparteau de planificata trecere a canalului Panama. Chiar daca ar fi existat disponibilitate privind realizarea reparaților necesare, depășirea celor 30 de zile ne-ar fi scos în afara intervalului optim pentru traversarea Pacificului și ne-ar fi obligat să navigam cât mai rapid, fara a opri în multe din obiectivele de pe traseu.
Pe langa problemele bărcii, ne-am mai trezit cu o lista de reguli pe jumătate absurde privind comportamentul echipajului pe mare și cu un meniu pentru doua săptămâni bazat pe paste. Dupa ce am citit regulile ne-am dat seama că bătrânelul își închipuie că acoperind masa și oferind un loc pe barca își asigură în același timp bucătar, stewardesă, asistenta, echipaj și mana de lucru.

Nicole, nemțoaica in vârstă de 35 de ani a cam ajuns la aceeași concluzie și, din acel moment am inceput sa căutăm activ alte oportunități.
Pentru ea, ca fata, lucrurile sunt mai simple, ea călătorind deja de peste șase luni in America centrala, fiind obișnuită cu zona, cu limba și având ca opțiune întoarcerea în bătrâna Europa.
Pentru mine, întoarcerea nefiind o varianta, iar călătoritul in zona nici atât datorită culturii latine de lumea a-3-a pe care nu o agreez, o importanta capitală a devenit găsirea altei bărci.
Între timp căpitanul a adus al treilea membru al echipajului – Lola, a puștoaică de prin America, ce a muncit în ultimele 6 luni pe o barca in Hawaii.
Cu toate că ne-am propus sa nu întristăm noul membru din prima zi, nu ne-am putut abține și deja la masa de seara tânăra dsoara a aflat toate detaliile picante referitoare la bătrâna barca și visele romantice ale căpitanului.

Între timp Nicole a găsit două oportunități de întoarcere în Europa cu barca, iar eu și Lola am pus un anunț “crew available” la avizierul Marinei…